Bogdan Nicolai: „Țin foarte mult la Andreea Esca și la Costi Mocanu!”

Acum ceva timp am aflat de existența unui tip foarte mișto. Un prahovean cu ambiție și mult umor. Am fost curioasă cât de complicatî poate fi viața unui DJ, care este și jurnalist, scrie și poezie, este și propriul lui șef, iar atunci când vrea să se relaxeze fuge la bunici, la Breaza.

Ce am aflat, scrie mai jos. Enjoy!

Bogdan, cum ai fost crescut și care din chestiile pe care le-ai auzit în copilărie de la familia ta, ți-au determinat personalitatea de astăzi?

Am crescut la Sinaia, iar vacanțele de varã mi le petreceam la bunica de la Breaza. Am crescut într-o familie plinã de umor și sunt sigur cã asta a contat enorm în cariera mea. În rest, ca orice copil, am învãțat multe de la bunici și de la pãrinți, dar numai dupa ce fãceam, mai intâi, totul de capul meu. Încã mai fac totul de capul meu, iar ei încã mã mai ceartã uneori.

Esti și poet și jurnalist si MC și prieten cu vedetele?

Am meseria de jurnalist, poet sunt ocazional, iar MC aproape în fiecare weekend la petreceri corporate, concerte mari, festivaluri, lansãri de produse premium etc. Cât despre prietenia cu vedetele, sunt prieten cu câteva persoane publice care meritã atenția noastrã, dar nu cu tot ceea ce românii numesc „vedetã”.

Ce simți că ești mai mult și la care aspect ai vrea să lucrezi mai mult?

Sunt în primul rând scriitor. Ca MC, ca om de radio și de televiziune, ca jurnalist de presã scrisã, ca om de publicitate, ca scenarist, absolut totul se bazeazã pe scris.

Apropo de vedete, că tot vorbeam despre ele mai devreme. Care este vedeta din România, feminină, care-ți place cel mai mult și care este vedeta – bărbat, și de ce, la fiecare?

Andreea Esca și Costi Mocanu. Nu numai cã sunt printre vedetele mele preferate, dar sunt și printre oamenii la care țin cel mai mult. Îi respect pentru profesionalismul lor, pentru felul tranșant de a vedea lucrurile și pentru coloana lor vertebralã.

Ce-ti trebuie ca să fii vedetă în România și te rog să-mi explici chestia asta prin ochii unui spectator oarecare?

În principiu, orice om care activeazã în show-bizz și are un numãr considerabil de fani, poate fi numit vedetã. Pentru mine, însã, conteazã aceia care razbat peste ani, care rãmân iubiți de public chiar dacã o mai dau și-n barã, chiar dacã scot foarte rar albume, chiar dacã nu se maimuțãresc la televizor.

De ce crezi că unele persoane ajung vedete fără să se dezbrace, în timp ce pe altele nici ”dedesubturile” nu le ajută foarte tare?

E simplu. Rezistã cei care sunt cu adevarat profesioniști, cei care au, într-adevãr, un mesaj puternic, creativ, cei care au puterea sã se reinventeze nu doar vestimentar.

Ce gândești tu despre tine acum, dar și ce gândeai când te-ai decis să lași Sinaia puțin mai liberă și să vii in București?

Și la 14 ani gândeam ce gândesc și acum, la 32: cã trebuie sã-mi fac meseria cu pasiune.

Mulți oameni își doresc să facă ce le place, să nu aibă șefi, să fie liberi, așa cum spui tu că ești. Este un joc al sorții sau un dat după un drum serios și muncit? Cum a fost în cazul tău, pentru că mă gândesc că nu putem generaliza?

Am avut șefi, program fix, am lucrat ani de zile în corporație, am trãit iluzia cã lumea se terminã când ieși pe poarta companiei, mã luptam sã demonstrez cã fac o treabã mai bunã decât alții, eram prins intr-un oribil si depresiv vartej capitalist. Cu timpul, am realizat cã viața poate fi mai puțin stresantã, cã oamenii pot fi foarte buni, cã lumea e infintit mai mare. Dar nu aș fi ajuns la aceste concluzii sãrind etape. E bine sã pornești de cât mai jos și sã treci prin foc pentru a ajunge sã vezi lumea mai limpede.

Cum gestionezi momentele de picaj financiar, dacă au existat astfel de momente în viața ta și mă leg de asta pentru că muncind cumva, cum o faci tu, probabil că s-a mai întâmplat?

Se întamplã sã fiu prea cheltuitor, sã-mi întarzie mai multe plãți etc. Am trei reguli: nu mã panichez, nu mã împrumut, mã descurc cu ce am. D-asta îți spuneam mai devreme cã e bine sã pornești de jos, ca sã nu ți se parã nou gustul merdenelelor. Ha ha!

Hai să vorbim puțin despre tine ca și profesionist. Nu e ca și cum îți cer CV-ul, dar mi-ar plăcea să te lauzi cu multitudinile de chestii pe care le faci.

Nu fac nimic altceva decât sã scriu. Încerc sã scriu cât mai bine.

Ești într-o continuă mișcare. Ai timp de tine? Ce faci când vrei să fii tu sau tu cu tine?

Munca mea nu poate avea reușite dacã nu am câteva ore pe zi în care sã fiu doar eu cu mine, sã mã odihnesc, sã mã relaxez total, sã-mi adun gândurile, sã caut idei.

Care este omul care ți-a marcat existența profesională și cu ce sau de ce?

Sunt foarte multe. Voi încerca sã-ți enumãr câțiva oameni importanți, cu riscul de a-i uita pe multi alții și a-mi pãrea rãu când voi vedea interviul publicat. Începând de la Sinaia, cu George Grapa, Cristina Gheorghiu, Laura Calciu, Eugen Serea, continuând cu Constantin Stan și cu Costin Popescu, profesorii mei preferați din facultate, apoi, la radio, cu Cristi Schnebli, DJ Escu, Adriana Pescaru și Claudiu Sara; în televiziune, cu Costi Mocanu, Anca Budinschi, Radu Marga; în presa scrisã, Andreea Esca. Tata m-a învãțat câteva reguli de business esențiale.

Ce chestii importante ai invatat de la vedetele cu care intri in contact si despre care dintre ele este vorba?

Am învãțat foarte multe lucruri educative din muzica trupelor importante de rap românesc: B.U.G. Mafia, La Familia, Parazitii etc. Sunt niste tipi deștepți și cu o bogatã experiențã de viațã.

Cu ce gând vrei să încheiem acest interviu?

Toate cele bune, la voi sã se adune! Pace!